CENACLUL DE DUPĂ CENACLU

CENACLUL SE ÎNTOARCE ACASĂ, PĂRINTELE SE ÎNTOARCE ACASĂ! 

FOTOGRAFII INEDITE DIN PERIPLUL BUCOVINEAN!

Duminica este într-adevăr zi de sărbătoare în Bucovina. O singură comună, patru biserici şi toate arhipline. O parte a Cenaclului a rămas în Marginea şi a asistat la Sfânta Liturghie la biserica din centru, cea mai veche din cele patru, alături de părintele Marian Mărcuş. Un moment înălţător şi o lecţie despre devotament şi organizare: biserica din centrul comunei este o adevărată perlă a ortodoxiei.

Cenaclul s-a reunit în formulă completă în jurul amiezii, atunci când a şi plecat spre câteva din mănăstirile-tesatment ale Bucovinei: Dragomirna, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava şi Putna. Am avut la dispozizie mult prea puţin timp pentru a vedea totul, însă tocmai din această cauză am preţuit acest scurt pelerinaj mult mai mult. Este acum târziu, trecut de miezul nopţii. Am ajuns cu greu înapoi la Marginea, am avut mai întâi probleme cu laptopul, apoi cu conexiunea la internet, însă cu toate acestea nu ne-am lăsat nici măcar o clipă de răgaz. Vă ataşez câteva fotografii din călătoria Cenaclului de astăzi, pentru toţi cei care citesc blogul, pentru cei care ne iubesc şi preţuiesc mişcarea iniţiată de părintele Cătălin.

Dragomirna, o impresionantă mănăstire fortificată, îngrijită cu blândeţe de măicuţele care vieţuiesc între zidurile de piatră ale vechii ctitorii.

Mult preţuită şi îndelung gustată, apa dulce, apa vie a Bucovinei. Apă din grădina Dragomirnei.

O poartă de rai. O gură de eternitate, străjuită de Măicuţa Domnului. 

În curte la Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. O putere mai presus de cuvinte te copleşeşte încă de la intrarea în Mănăstire. Suceava este binecuvântată cu Moştele întregi ale Mucenicului lui Hristos.

Drum anevois, dar binecuvântat. E bine să călătoreşti cu Părintele din porţi în porţi de mănăstire.

Putna, marea ctitorie şi locul de veci al Sfântului Voievod Ştefan cel Mare. Bustul lui Mihai Eminescu ne aşteaptă la ieşire ca un mesaj din timp, ca o încredinţare că am făcut bine şi că drumul nu poate fi altul.

Părăsim Putna încă de dimineaţă, nu fără regret. Dorurile au fost însă mult alinate după ce ne-am închinat la mormântul Sfântului Voievod. Am cerut putere, puţin din puterea şi din îndârjirea lui şi am promis să-i respectăm testamentul: „să nu căutăm odihna ci să luptăm pentru a ţine ţara slobodă şi neatârnată”. O facem în felul nostru, în felul Cenaclului Lumină Lină.

Lăsăm în urmă vechea ctitorie şi ne abatem să luăm binecuvântare de la sfetnicul de taină şi mai mult, de la duhovnicul Măriei Sale, Daniil Sihastrul. Ne minunăm de liniştea locului, de tăria pietrei şi călcăm pe lespezile pe care a urcat în vremurile de aur ale neamului însuşi Ştefan cel Mare.

Casa lui Ciprian Porumbescu este închisă pentru vizitare la început de săptămână, dar curtea este largă iar prispa bătrânească este primitoare. Încropim un cenaclu ad-hoc şi îl întâmpinăm cu cântec pe marele compozitor, geniul născut din smerenia unui colţ de rai. Capul de la Torda, Cu căciulile pe frunte, Dor de Eminescu, Nu uita că eşti român, Cuvântul lui Roată către Divan se împletesc mai bine parcă în curtea lui Ciprian Porumbescu. Ne aducem omagiul şi plecăm spre azuriul Voroneţ.

Ne închinăm cu sfială şi lăsăm în urmă zidurile Voroneţului. Urmează Gura Humorului, Vatra Dornei, Bistriţa, Cluj şi Sibiu. Un drum lung…venim acasă.