Cuvântarea despre ploaie
Mersul vremii atârnă de mersul purtării oamenilor!

Știu că de ascultarea oamenilor faţă de povăţuitorii lor atârnă multe pe care ţi le trimite Dumnezeu de sus, de la cârma lumii şi a lucrurilor, sau le opreşte.
“Că dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de căre Tatăl Meu, Care este în ceruri.Că unde sunt doi sau trei adunaţi întru numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor”(Matei 18,19-20).
De aceea ne-am adunat la rugăciune, luni seara la Biserica Sfântul Ioan Iacob Românul şi miercuri seara la Biserica de la T.B.C. ca să cerem ploaie de la Dumnezeu.
Seceta este un necaz care usucă şi ustură pământul şi seacă şi curajul omului. E un chip mai aspru prin care Dumnezeu îi cheamă pe oameni la îndreptare ”Cheamă-Mă pe Mine în ziua necazului şi te voi izbăvi şi mă vei preaslăvi” zice Domnul (Psalmul 49,16).
Și cum îl putem chema pe Dumnezeu?
Îl putem chema şi cu gura şi cu rugăciunea, dar cea mai ascultată chemare a lui Dumnezeu este schimbarea purtării, sfinţirea vieţii, aşa cum ne îndeamnă şi Părintele Cătălin în “Dialoguri cu sufletul meu” pe blogul de poezie.
Monica
Monica
Rugăciune pentru ploaie
Doamne, Dumnezeu cel veşnic,
Doamne, Dumnezeu cel veşnic,
Rege peste univers,
Tu, lumină-n întuneric
Și al vieţii noastre sens.
Ne priveşte uscăciunea
Ce s-a instalat la noi
Și ascultă rugăciunea
Celor însetaţi de ploi.
Tu priveşte, bun părinte,
Holda care cere apă,
Cum pe câmpurile-aride
Iese praful de sub sapă.
Vezi cum se usucă grâul
Lanurile de trifoi,
Hrana zilnică, porumbul
Ţipă-n soare pentru ploi.
Mila ta din cer coboară,
Bun şi milostive Tată,
Și revarsă peste ţară
Ploaie bună şi curată.
Știm că suntem răi, părinte,
Și-avem sufletele goale,
Răutatea din cuvinte
O purtăm în tribunale.
Știm că din nimic se ceartă
Astăzi fratele cu frate
Și în suflet ură-şi poartă
Chiar de au sau nu dreptate.
Nu ne socoti acestea,
Suntem răi şi tu o ştii
Dar priveşte puritatea
Sufletelor de copii!
Pentru ei, preabun Părinte,
Ce au sufletul senin,
Și dulceaţă în cuvinte,
Și candoarea unui crin,
Tu ai milă şi-ndurare
Și revarsă peste noi
Ca o binecuvântare
Bune şi curate ploi.
Asta ne e rugăciunea
Ce-o-nălţăm ca un suspin
Tu înfăptuie “minunea”
Te rugăm cu toţii.Amin!