joi, septembrie 29

SPERĂM CA RUGĂCIUNEA SĂ ADUCĂ PLOAIE

                                                                                 Cuvântarea despre ploaie

                                                                              Mersul vremii atârnă de mersul purtării oamenilor!
      “Deci, dacă ne vom înţelege cum trebuie asupra acestui lucru, veţi vedea vremea umblând bine, iar dacă voi nu vă veţi schimba purtarea spre bine, mi-am răcit gura degeaba şi ne-om usca de secetă.“ Ne spunea Părintele Arsenie Boca.
   Știu că de ascultarea oamenilor faţă de povăţuitorii lor atârnă multe pe care ţi le trimite Dumnezeu de sus, de la cârma lumii şi a lucrurilor, sau le opreşte.
        “Că dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ  în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de căre Tatăl Meu, Care este în ceruri.Că unde sunt doi  sau trei adunaţi întru numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor”(Matei 18,19-20).
      De aceea ne-am adunat la rugăciune, luni seara la Biserica Sfântul Ioan Iacob Românul şi miercuri seara la Biserica de la T.B.C. ca să cerem ploaie de la Dumnezeu.
         Seceta este un necaz care usucă şi ustură pământul şi seacă şi curajul omului. E un chip mai aspru prin care Dumnezeu îi cheamă pe oameni la îndreptare ”Cheamă-Mă pe Mine în ziua necazului şi te voi izbăvi şi mă vei preaslăvi” zice Domnul (Psalmul 49,16).
           Și cum îl putem chema pe Dumnezeu?
          Îl putem chema şi cu gura şi cu rugăciunea, dar cea mai ascultată chemare a lui Dumnezeu este schimbarea purtării, sfinţirea vieţii, aşa cum ne îndeamnă şi Părintele  Cătălin în “Dialoguri cu sufletul meu”  pe blogul de poezie.
                                                                                                                               Monica 


                                                                                                                                                                                                        
                                 Rugăciune pentru ploaie


                                 Doamne, Dumnezeu cel  veşnic,
                                 Rege peste  univers,
                                 Tu, lumină-n întuneric
                                 Și al vieţii noastre sens.   

                                 Ne priveşte uscăciunea
                                 Ce s-a instalat la noi
                                 Și ascultă rugăciunea
                                 Celor  însetaţi de ploi.

                                 Tu priveşte, bun părinte,
                                 Holda care cere apă,
                                 Cum pe câmpurile-aride
                                 Iese praful de sub sapă.

                                 Vezi cum se usucă grâul
                                 Lanurile de trifoi,
                                 Hrana zilnică, porumbul
                                Ţipă-n soare pentru ploi.

                                 Mila ta din cer coboară,
                                 Bun  şi milostive Tată,
                                 Și revarsă peste  ţară
                                 Ploaie bună  şi curată.
                                 Știm că suntem răi, părinte,
                                 Și-avem sufletele goale,
                                 Răutatea din cuvinte
                                 O purtăm în tribunale.

                                  Știm că din nimic se ceartă
                                  Astăzi fratele cu frate
                                  Și în suflet ură-şi poartă
                                  Chiar de au sau nu dreptate.

                                  Nu ne socoti acestea,
                                  Suntem răi şi tu o ştii
                                  Dar priveşte puritatea
                                  Sufletelor de copii!

                                  Pentru ei, preabun Părinte,
                                  Ce au sufletul senin,
                                  Și dulceaţă în cuvinte,
                                  Și candoarea unui crin,
                                  Tu ai milă şi-ndurare
                                  Și revarsă peste noi
                                  Ca o binecuvântare                                   
                                  Bune  şi curate ploi.

                                 Asta ne e rugăciunea
                                 Ce-o-nălţăm ca un suspin
                                 Tu înfăptuie “minunea”
                                 Te rugăm cu toţii.Amin!