duminică, septembrie 18

Dragostea nu moare niciodata!

Iubire fără telefon

Prieteni blânzi, prieteni buni, vă mulţumesc că existaţi şi pentru a nu vă stingherii dăruirea de a scrie pe acest blog, vă rog dacă aveţi timp să cercetaţi un nou articol al meu şi o nouă poezie postate doar pe blogul de poezii. Sunt gânduri, vise şi idealuri care prind viaţă prin curajul comuniunii noastre cereşti şi prin ideea existenţei celor sinceri şi vrednici de Hristos. Îi rog pe cei care nu au idealul suprem al iubirii să nu citească ceea ce am scris. Eternitatea aparţine doar celor curaţi la inimă.
Părintele Cătălin
comentarii pe
dumitreancatalin@yahoo.com
Hristos a Înviat!


CĂRAREA TINEREŢII CURATE


Sfaturi şi îndemnuri pentru tineretul nostru credincios
     partea a II -a (continuare din 09/17/2011)



   „Astăzi tineretul a devenit una din cele mai arzătoare probleme pentru toate popoarele lumii. Căile periculoase pe care a apucat tineretul multor popoare umplu de îngrijorare pe toţi cei care au grija şi răspunderea viitorului popoarelor lor.

  Se caută pretutindeni căile cele mai potrivite pentru îndreptarea lucrurilor, pentru salvarea situaţiei, pentru împiedicarea prăbuşirii.

    Noi, ca unii care ne iubim din tot sufletul copiii şi urmaşii noştrii, dorim puternic mântuirea lor. Şi vrem să luăm parte şi noi la marea şi sfânta luptă pentru salvarea şi ascultarea Lui Hristos. 

     


                                

    Noi am aflat pe Hristos şi prin El ne-am aflat pacea şi lumina conştiinţei, echilibrul vieţii şi bucuria ei cea adevărată şi statornică. Avem neclintita încredinţare că, precum Hristos a fost Salvatorul nostru, El Singur poate fi şi Salvatorul fiilor noştrii până în veac. Dacă vor vrea să ne asculte, să ne creadă şi să ne urmeze, vor fi şi ei FERICIŢI, după cum şi noi suntem, prin credinţa în Hristos, Domnul nostru.”(Traian Dorz)



                      ~ sfârşitul părţii a II -a ~

                                                 

                                            cules de Claudia Nemeş



                           Din învățăturile  Părintelui  Arsenie  Boca


                                  Dincolo de întâmplări
      Dacă ,,nici un fir de păr nu se mișcă din capul omului fără știrea lui Dumnezeu’’, cum se poate că uneori dau oamenii peste o moarte năprasnică, greu de împăcat cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de om?
   Drept, că viața nu este un scop în sine, scopul este dincolo de zare.Dumnezeu asigură  viața când aceasta este trăită în funcție de sensul ei metafizic, devenit conștient.Deși atunci se petrec nedumeriri în privința asigurării vieții.
    Toate pedepsele sunt văzute ca venind de la Dumnezeu, ca plată pentru păcate.Cu toate acestea Dumnezeu nu pedepsește aici toate păcatele.Oamenii așa ar vrea.Și fiindcă ei nu pot răbda, se întreabă: Cum de mai rabdă Dumnezeu? Mulți, din pricina acestei răbdări divine, își pierd siguranța în existența lui Dumnezeu.
   De aceea, știind Dumnezeu slăbiciunea credincioșilor și desfrâul răutății, mai intervine din când în când cu pedepse înfricoșetoare între oameni.Nu pedepsește toate relele aici și imediat, după cum nici nu răsplătește tot binele aici și numaidecât, cred că din următoarea rațiune:
     -Dacă ar pedepsi toate relele aici, ar putea însemna că lumea aceasta este singura care există.Dacă ar pedepsi toate relele imediat, ar însemna că se teme de puterea răului, care nepedepsit imediat I-ar putea periclita stăpânirea lumii.
   -Dacă ar răsplăti tot binele aici ar însemna același lucru, că există numai lumea aceasta.Dacă ar răsplăti tot binele imediat ar însemna că sufletul există numai în lumea aceasta, în care Dumnezeu trebuie să Se achite urgent de îndatorirea ce I-a făcut-o omul.
   -Că uneori Dumnezeu pedepsește răul și uneori răsplătește binele, este ca să știe omul că răul se pedepsește și binele se răsplătește.
   -Dacă o face rar în lumea aceasta este semn că o face sigur în cealaltă.
   -Dacă uneori nu pedepsește răul este că așteaptă pocăința păcătosului.
   -Dacă uneori nu răsplătește binele dreptului este semn că-i lucrează răbdarea.
    În amândouă cazurile Dumnezeu așteaptă sfârșitul omului, în ce sfârșește omul: fie că a fost multă vreme  bun, fie că a fost multă vreme rău, cele de pe urmă au ultimul cuvânt.
Sfârșitul primei părți
                                                                                                        cules de Monica Armenciu

DUMNEZEU ESTE ALĂTURI DE NOI



“Ferice de cei ce-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea. Când străbat aceştia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare şi ploaia timpurie o acopere cu binecuvântări. Ei merg din putere în putere şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion.” (Psalmul 84:5-7)


Abandonarea totală în voia lui Dumnezeu este calea spre fericire, pentru că, dacă Dumnezeu Se implică în viaţa noastră, putem sta liniştiţi. Pe măsură ce Îl cunoaştem şi ascultăm ce spune El în Biblie, ne aduce în suflet o pace deosebită,  vedem viaţa din punctul Său de vedere, fiind conştienţi de capacitatea Sa de a avea grijă de noi. Orice ne-ar aştepta în viitor, putem să ne punem încrederea în Dumnezeu, ştiind că El va rămâne neschimbat. Aceste gânduri să ne fie îmbărbătare în momentele grele de care este însoțită despărțirea de părintele Liviu.
Vă propun, în același scop, un scurt dialog imaginat de scriitorul Octavian Paler, a cărui concluzie este aceeași: Dumnezeu este tot timpul cu noi, ne așteaptă  cu nesfârșită răbdare și iubire să Îl chemăm.


                                            Interviu cu Dumnezeu

                                                                                                               de Octavian Paler

-          Ai vrea să-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu
-          Dacă ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
-          Timpul meu este eternitatea... Ce întrebari ai vrea sa-mi pui?
-      Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
-          Dumnezeu mi-a răspuns:
-          Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească.....iar apoi tânjesc iar să fie copii; că își pierd sănătatea pentru a face bani......iar apoi își pierd banii pentru a-și recăpăta sănătatea. Faptul că se gândesc cu teamă la viitor si uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul, nici viitorul; că trăiesc ca și cum nu ar muri niciodată și mor ca și cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna și am stat tăcuți un timp. Apoi am întrebat:
-          Ca părinte, care ar fi câteva dintre lectiile de viata pe care ai dori să le învețe copiii tăi?
-          Să învețe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc.....si că durează mai mulți ani pentru ca acestea să se vindece; să învețe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puțin; să învețe că există oameni care îi iubesc, dar pur și simplu încă nu știu să-și exprime sentimentele; să învețe că doi oameni se pot uita la același lucru și că pot să-l vadă în mod diferit; să învețe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalți și că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înșiși.
-    Mulțumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să știe?
-          Dumnezeu m-a privit zâmbind și a spus:
-          Doar faptul că sunt aici, întotdeauna!


Cules de Alina Dobrin