CENACLUL A FOST LA REŞIŢA !

 MAREA FAMILIE DE LA REŞITA, SUB SEMNUL CENACLULUI LUMINĂ LINĂ
DEŞI FĂRĂ PĂRINTELE CĂTĂLIN, LUMINA LINĂ A ARS FRUMOS!

Aşa cum am anunţat doar un grup al Cenaclului a mers la Reşiţa, Părintele Cătălin neputân participa din motive absolut întemeiate. Am străbătut din nou sute de kilometri anevoioşi pe drumurile ţării. Am trecut prin insuşi miezul existenţei strămoşilor noştri, pe la Sarmisegetusa, mai apoi ne-am adus închinarea smerită Părintelui Arsenie la Prislop, ca să ajungem la destinaţie odată cu soarele arzător al unei după amieze bănăţene. Căldura pe care am găsit-o la Reşiţa a fost însă mai intensă decât cea a începutului de septembrie. Subsolul bisericii din parcul central al oraşului a fost neîncăpător pe de o parte, iar pe de altă parte ne-a adus aminte de catacombele din primele veacuri ale creştinismului. Nu atât prin imagine, cât mai  ales prin trăirea de care au dat dovadă ostaşii. Au cântat exemplar şi excepţional. Cum altfel aş spune, când din faţa Sfântului Altar îţi dă tonul părintele Marian Mărcuş?

“Noi lucrurile obişnuim să le începem sau să le ducem până la jumătate şi apoi să le lăsam aşa neterminate. Ori în viaţa noastră de mântuire nu trebuie să fie aşa. Trebuie să ducem lucrurile şi lupta noastră până la capăt, cu curaj, cu statornicie şi cu bucurie.  Mi s-a părut ascultând  Sfânta Evanghelie de astăzi şi ascultând chiar de aseară la Radio Trinitas că este a creştinilor de astăzi, care fac lucrurile numai pe jumătate, cărora le lipseşte partea a doua, de după spovedanie, partea cea mai importantă, partea esenţială. Avem nevoie de o hotărâre de a lăsa în urmă toate acestea, de a ne naşte din nou şi de a deveni niste copii. Nişte copii aşa cum îi vrea Dumnezeu şi Biserica noastră”, spune părintele Mărcuş.

Aşa că potrivit spiritelor tinere poeziile s-au îmbinat rând pe rând cu pricesnele şi cu cuvintele rostite de fraţi.  Au vorbit fraţii Teodor Petrehele, Teodor Ursu, Gheorgiţă Vela, Petrică Pocitar, părinţii Petrică Popovici şi Sebastian Pană şi părintele protopop Ioan Nicola. “Întâlnirea de astăzi, pentru comunitatea din Reşita e mare sărbătoare şi are o mare însemnătate pentru că în Episcopia Caransebeşului  cel mai mare număr de ostaşi îl are Reşiţa, în jur de 330. Pentru Reşiţa e de mare folos pentru că ridicăm tăria credinţei, după aceea ne aflăm într-un oraş cu multe confesiuni. Pe lângă ortodocşi sunt romano-catolicii, greco-catolicii, sunt protestanţii şi secte…..mai ştie Dumnezeu. Aşa că Oastea Domnului aicea are mare importanţă, e un sprijin important în favoarea Bisericii Ortodoxe, pentru că aceia care nu găsesc ceva special trec la sectari. Dar noi avem ceva mai special decât sectarele, Oastea Domnului, care, cum se ştie, a fost înfiinţată de Iosif Trifa un preot vrednic şi pe care îl vizitam la mormânt când eram la student la Sibiu, acum 50 de ani. 
Aşa că sărbătoarea de astăzi a fost un impuls, o mişcare ce a clintit din loc pe mulţi credincioşi deşi în afara Bisericii era mare sărbătoare, una lumeasca ”, ne-a spus părintele Protopop Ioan Nicola. Cântaţi lui Iisus cu iubire, Mama - pe versurile lui Traian Dorz, Marie, Maică fericită, Nu-I iubire ca a ta, Ce jertfă scumpă, sau Încă mai este loc la cruce au explodat efectiv din inimile a peste 500 de credincioşi, care nu s-au lăsat indimidaţi de sărbătoarea câmpenească ce se desfăşura cu mult prea mulţi decibel, mult prea aproape de biserică. Da, creştinii au biruit din nou lumea. 
De această dată la Reşiţa.

de Victor Stoica