Credinta !

PĂRINTELE LIVIU BĂRBAT A PLECAT ÎNTRE ÎNGERI

Astăzi de dimineaţă inima Părintelui Liviu Bărbat a încetat să mai bată. După o suferinţă profundă de câteva zile în saloanele de reanimare de la Sibiu şi Târgu Mureş, aparatele medicale nu au mai putut susţine viaţa în trupul acestul blând slujitor al Bisericii Ortodoxe.

Părintele va fi adus la Biserica Sfântul Ioan Iacob în cursul acestei zile, iar apoi de la ora 20 va avea loc prima slujbă de priveghere. Dumnezeu să-l ierte şi să-l aşeze în ceata sfinţilor!

La despărţire

Şi totuşi ai plecat între cei lini,

Pe unde nu există nici o spaimă,

Căci fraţii tăi au fost mereu divini,

Şi te-aşteptau cu lacrime de taină.

Noi mult l-am implorat pe Dumnezeu,

Să se îndure, să mai stai prin lume,

Dar vai, sunt legi ce ne împart mereu,

În nume actuale şi postume.

Şi aparatul nu a mai ştiut,

Să-ţi ţină viaţă şi să te-nţeleagă,

Că eşti doar om şi nu os tăcut,

Într-un salon întemeiat pe rană.

Pleci dintre noi şi nu o să revii,

Vei lua cu tine mirul de iubire,

Şi vom rămâne noi cei trişi şi vii,

Cu frunţile uscate de simţire.

Dar ai un rost, mai mult ca un mister,

O ascultare sfântă şi frumoasă,

Vei mirui chiar îngerii din cer,

 Cu mâna ta plăpândă şi sfioasă.

Te las acum şi plâng, curat, umil,

Încerc să înţeleg ce se petrece,

Rămâi cu bine suflet de copil,

E pentru tine ceasul doisprezece.

Părintele Cătălin

CUVÂNTUL PĂRINTELUI CĂTĂLIN LA PROHODIREA PĂRINTELUI LIVIU

”Nici o moarte nu este dramatică, dramatică este rămânerea celor care continuă existența pe pământ, pentru că cei ce se mută la cer dobândesc partea frumoasă a darurilor Dumnezeiești. La fel și cu slujitorul lui Dumnezeu, părintele Liviu, cred că se învredinicește de astăzi de cununa bucuriei. Poate că doar de astăzi va cunoaște adevărata bucurie și adevărata slujire a lui Dumnezeu. 
Pentru noi va fi o mare lipsă, îl vom aștepta mereu dar sfinția sa nu va mai reveni. Îl vom aștepta să slujească, să ne zâmbească, să ne spună lucrurile simple în aparență, dar atât de încărcate de semnificație în ființa lor. 
Îi așteptăm pe toți cei care l-au cunoscut și care s-au bucurat de rugăciunile părintelui să vină la biserică”, a spus părintele Cătălin înaintea slujbei de prohodire și a privegherii părintelui Liviu.
      


     Programul slujbelor va fi următorul:

• Sâmbătă, ora 8.30 - Sfânta Liturghie
• Sâmbătă, ora 18.00 - Vecernia Mare
• Sâmbătă, ora 19.00 - Slujba de prohodire de seară (Sărăcusta)
• Duminică, ora 9.30 - Sfânta Liturghie
• Duminică, ora 18.00 Vecernia
• Duminică, ora 19.00 - Slujba de prohodire de seară (Sărăcusta)
• Luni, ora 8.30 - Sfânta Liturghie
• Luni, ora 11.00 - Slujba de prohodire (Înmormântare)

În perioadele de timp dintre slujbe se va citi necontenit Psaltirea. Cei care doresc să citească Psaltirea se pot înscrie la biserica de pe strada Dealului. Dumnezeu să-l odihnească cu drepții Săi pe părintele Liviu.


V.S.

     Credinciosi din parohie au venit sa-l planga pe fostul lor preot, om iubit  pentru bunatatea si vorbele sale bune. Cu durere in suflet ne-am rugat in aceasta seara pentru ca sufletul parintelui nostru sa fie primit in ceata dreptilor alaturi de sfintii lui Dumnezeu.De acolo de sus parintele ne trimite binecuvantare si ne unge fruntile cu mir.Dumnezeu sa il odihneasca si sa-i faca parte de odihna vesnica. Dumnezeu sa-l ierte!

Rodean Radu

ALĂTURI DE ÎNGERI

Cu zâmbetul cald și privirea blajină, părintele Liviu privea spre Ceruri din umbra altarului. Se dăruia de fiecare dată, în numele iubirii față de Hristos, fără să ceară nimic în schimb, nici măcar un semn de prețuire din partea oamenilor. Aștepta, tăcut, începerea slujbei, cu același dor și abnegație, neobosit însemnându-ne frunțile cu mir.

            Moartea este printre puţinele certitudini ale vieţii, dacă nu chiar singura dintre ele. Deşi cel mai adesea ne gândim la ea ca fiind separată de viaţă, una o presupune obligatoriu pe cealaltă, într-o reciprocitate interioară şi un echilibru nestricat decât de faptul că cea din urmă îi premerge celei dintâi: nu trăim pentru că am murit, ci murim pentru că am trăit. Cu toate că a trecut la cele veșnice, în această seară l-am simțit pe părintele Liviu printre noi, privindu-ne, zâmbindu-ne, binecuvântându-ne.

Părintele Liviu l-a urmat pe Hristos. Hristos e viața și vieții nu i se poate lua lumina, nu poate fi închisă într-un mormânt.  De aceea,  așa cum părintele Cătălin a spus atât de frumos, părinte Liviu, “Vei mirui chiar îngerii din Cer!”

De Alina Dobrin

      Acum, când sufletul plin de credință al Părintelui Liviu s-a înălțat la cer, departe de noi, dar aproape de Dumnezeu, ne rugăm:

      Doamne, Doamne, Creatorule și Ziditorule a toate, ascultă rugăciunea pe care noi, smeriții robii tai, Ti-o înălțăm din inimă curată, precum ai ascultat rugăciunea Fiului Tău și Mântuitorului  nostru, Care, venind din Betania și aflând mort pe prietenul Său Lazăr, S-a întristat cu duhul și-l plângea în fața iudeilor, care văzându-L au grăit:’’Iată cât îl iubea de mult!’’

 Dă, Doamne, sufletului robului Tău, Părintele Liviu, iertare păcatelor câte, ca un om, cu știință sau fără știință, a săvârșit în această viață și-l așează pe dânsul în cortul drepților și sfinților care din veac au plăcut Ție, ca Dumnezeul milei și al îndurărilor, ești binecuvântat în vecii vecilor. Amin!

                                                                                                                                   Monica Armenciu

Credinţa înseamnă a fi absolut sigur de făgăduinţa lui Dumnezeu şi că ceea ce aştepţi de la El, se va împlini. Bazarea cuiva pe faptele pe care le face nu poate să producă decât o iluzie că vor fi suficiente, că ele vor satisface cumva standardul de sfinţenie la care aspiră, şi că ascultarea acestuia este uniformă, imaculată. Credinţa este o "încredere neclintită", o "puternică încredinţare", un "ştiu că", pe când legalismul înseamnă un "sper că", un "poate", "vom vedea", "voi afla atunci ". Cu alte cuvinte, el reprezintă o năzuinţă deşartă. În vreme de prigoană, legalismul nu ţine. Odată, un creştin a fost adus în faţa unui tribunal care-i condamna pe creştini. Acesta le-a spus că în ciuda a tot ceea ce-i făceau nu puteau să-l clatine fiindcă el credea că dacă îşi încredinţase viaţa în mâna lui Dumnezeu, El îi va fi credincios în necazul lui. Atunci judecătorul l-a întrebat: "Crezi oare că cei de teapa ta vor ajunge în slavă, cu Dumnezeu?" Răspunsul a fost: "Eu, nu cred că! Eu, ştiu sigur că aşa va fi!"

Credinţa nu este un "cred că". Ea este un "ştiu sigur". Credinţa creştinului este o speranţă transformată în certitudine. Rodean Radu