Părintele Cătălin revine pe blogurile de poezie şi cenaclu!

PĂRINTELE LIVIU BĂRBAT ŞI PSEUDOCREŞTINISMUL NOSTRU

     Revenirea mea pe blogul de poezie s-ar fi vrut o explozie de cuvinte la adresa pelerinajului din Moldova. Mărturisesc că unele evenimente de ultimă oră mi-au dat reţineri adânci sufleteşti, printre acestea fiind şi suferinţa (comă, infarct, durere) a colegului meu de biserică Părintele Liviu Bărbat. Om bun la toate, fidel slujitor, poate puţin exploatat în virtuţile sale, am avut şansa ca să îl primesc în familia comunităţii mele şi să îl fac un slujitor de nădejde. Un tragic infarct, o comoţie, rod al unor tensiuni interioare puternice, l-a lăsat pe trotuar în plină zi, iar din cădere a făcut şi o comoţie. Ce să mai spunem? Au ajuns preoţii lui Hristos( de altfel extraordinar de mult judecaţi de „convertiţii zeloşi” să cadă pe şosele, să împartă sângele cu asfaltul mut al oraşelor. Ce rămâne în spatele lor? Acuzaţii, minciuni, prejudecăţi a celor care, spun că sunt „ostaşii iubirii creştine”, că au venit în Biserică ca să iubească şi să fie iubiţi… Sofisme…
    Accidentul Părintelui Liviu e un greu semnal de alarmă,înaintea unui mare posibil incendiu. Păcat că până şi cuvintele mele, cred că nu sunt decât un biet strigăt în pustiu… Dar, aş vrea, ca măcar cei ce se dedică puţin mai serios vieţii bisericeşti să nu uite că le sunt datori preoţilor, duhovnicilor, care le-au iertat păcate, episcopilor, cu mai multă răbdare şi înţelegere. Să-şi mai închidă  într-un fel gurile, impulsurile şi spiritul justiţiar. Să nu uite ceea ce a spus de fapt însuşi Sfântul Ioan Gură de Aur că „Sufletul preotului e mai tulburat decât apele oceanelor în timpul furtunilor!” Şi ştiţi de ce? Pentru că, numai în mâna preotului a stat şi o să stea de acum înainte Domnul Iisus Hristos! Chiar dacă asta s-a petrecut fie şi numai o singură dată…
Părintele Cătălin

Pe acest blog vă îndemn să transmiteţi un mesaj Părintelui Liviu! Vreau să văd ce va cit părintele când îşi va reveni. Dacă aveţi inimă bună, chiar dacă nu aţi scris niciodată un email vă rog să o faceţi acum. Este, până la urmă un exerciţiu de identitate umană şi creştinească!
dumitreancatalin@yahoo.com

La un strigăt de cer

Eu însumi cred că tu eşti doar plecat,

Într-o vacanţă pe un vârf de munte,

Si inima e cerul nesecat,

Dar nicidecum o vitregită punte.

Şi te aştept la slujbă să zâmbim,

Când mirul din iubire se coboară,

Ca un sublim, puţin câte puţin,

Pe frunţile sleite de ocară.

Părinte Liviu viaţa e un front,

O luptă cu soboare şi canoane,

Dar, nu ceda, eu cred că ai un rost,

Să miruieşti şi alte sfinte rane.

Nu te lăsa sedus de ce e greu,

Într-un salon în care moartea strigă,

Cu tine e chiar bunul Dumnezeu,

Şi un drapel cu care se câştigă.

Mă simt slăbit şi sincer încă cer,

Să se suspende legile dreptăţii,

Şi cei bolnavi să fie un mister,

La uşile divine-a sănătăţii.

Şi cei ce au hulit pe cei fireşti,

Spunând că sunt nebuni şi fără minte,

Mai bine în cuvinte omeneşti,

Să-şi ceară scuze lângă oseminte.

Şi peste tine blând, curat păstor,

Un clopot să adune amintirea,

Când mirul e de fapt un singur dor,

Prin care curge peste om iubirea.

Ca un adaos, vă redau o parte din jurnalul ce ar fi trebuit publicat în această seară. Dar, pentru aceasta intraţi pe blogul meu de poezie...

Mulţumiri membrilor Cenaclului Lumină Lină care s-au rugat Maicii Domnului pentru Părintele Liviu. Sper ca ei să ofere primul exemplu de a scrie mesaje părintelui pe acest blog. Dar lista e deschisă tuturor…

Adresa de email

dumitreancatalin@yahoo.com